Tot ce traiesc ma invata ceva

Tot ceea ce e redat in continuare este scris la persoana intaia pentru a proteja confidentialitatea celor care au avut bunavointa sa imi permita publicarea acestor randuri.

Le multumesc pentru incredere si pentru generozitatea de a îsi impartasi trairile.

  1. Mai intai si intai, mie mi-a fost greu sa inteleg ce inseamna sa “invat” din ce am trait….a durat pana am inteles….O lectie invatata in copilarie si cu care am luptat toata viata a fost lectia fricii. Mi s-a spus des, ai grija pe unde mergi, ai grija sa nu cazi, ai grija sa nu racesti…suna asa de banal….imi aduc aminte doar ca eu ma uitam nauc la cei mari, ca nu stiam ce sa fac de fapt si ca imi vedeam de treaba mea. Apoi ma impiedicam, cadeam, raceam….Asa “am invatat” sa fac ce mi se spune, pentru ca altfel se va intampla ceva rau. De 6 luni “gandesc” cu propriul cap, …si ce simt?….ma simt eu, ma simt intreg.
  2. Eu am “invatat” sa atac tot ce nu se potriveste cu ce vreau eu. Am jignit oameni necunoscuti, cunoscuti, prieteni, parinti, sot, copii. Cum cineva nu raspundea la apelul meu, eu atacam in forta, tipam, criticam, am spart farfurii si am trantit usi, am plans, am amenintat. Asa a fost in toata familia mea, o familie formata din peste 30 de membrii, si culmea toti vecini unii cu altii. Am trait ca intr-un mic orasel in care atacul altora m-a ajutat sa scap, sa traiesc, sa am, sa pot, sa vreau. Inca mai simt nevoia uneori sa ma apar atacand. Ce e diferit… ma simt mai linistita, nu am mai trantit si spart nimic de o buna vreme incoace, ma gandesc mai mult inainte sa deschid gura…pot sa traiesc mai linistita in familia mea, cu prietenii. Nu mai sunt oameni necunoscuti care acum sa ma atace pe nedrept.
  3. La noi povestea familiei spunea ca toti trebuie sa facem asa cum dicta bunica. Lectia mea e cea a supunerii. M-am supus tuturor, parintilor, bunicilor, celor doi frati mai mari. Am facut ce au vrut ei, era uneori asa de simplu….si primeam tot timpul ceva: mangaiere, bomboane, bani….deci daca te supui o duci bine! Asa am gandit pana la 35 de ani cand toata nemultumirea supunerii a izbucnit. M-am purtat cum nu credem ca sunt in stare. Inca imi e greu sa tin balanta in echilibru..…si o sa mai dureze….acum stiu ca pot si macar pentru o secunda sa o tin EU in echilibru.
  4. Am urat “lectiile” de cand ma stiu, toti vor sa te invete ceva, eu nu mai vreau sa invat, am vrut doar sa inteleg ce am invatat astfel incat a treia mea prietena sa plece si nici sa nu mai vrea sa auda de mine. A patra mea relatie o simt tot ca pe un esec. Cred ca m-a durut cel mai tare “lectia egoismului” pentru ca m-am crezut generos, atent, tandru. Acum stiu ca si ele aveau dreptul la egoism. Si asa incep sa ma inteleg. Merg inainte.
  5. Cand mama ma batea si apoi ma pedepsea ma gandeam ca merit, ca ea e mare, ca ea stie. Am 31 de ani si invat sa imi asum lucruri, sa pierd, sa risc, sa incerc si sa traiesc cu asta, cu toate urmarile. Inainte erau doar lucruri care imi erau permise, acum invat sa imi permit asumat tot asa cum am invatat sa nu imi permit asumat.
  6. Toti fugim in diferite moduri de ceva. Eu fugeam fara sa stiu de ce. Acum ma odihnesc dupa ce am alergat 38 de ani. Am facut tot timpul ceva, nu am stat, nu aveam somn, mancam doar daca imi aduceam aminte. Acum mananc si dorm. Sunt tot eu si parca nu sunt tot eu in acelasi timp, sunt un eu mai intelept. Perseverenta acum imi e prietena si nu competitor.
  7. M-am folosit de repetie in defavoarea mea mai mult decat am crezut vreodata. De cate ori aveam ceva mai greu de facut, imi spuneam “da, da, da” si traiam cu convingerea ca va fi bine daca imi spun “da”. Nu se intampla asa, ca urmare, am ajuns sa imi spun “da” de 14 ori pentru un singur lucru pe care trebuia sa il fac, imi trecea viata spunandu-mi “da” din ce in ce mai des, pentru ca de fapt ceea ce traiam din ce in ce mai des era “nu” . Vreau sa traiesc fara aceasa repetitie, chiar vreau si acum vad ca pot!