Cum functioneaza o relatie

by Daniela on 2 iunie, 2011



In iubirea “reala” si in casatoria “matura” cele doua sexe sunt egale, fiecare din cei doi parteneri da ceva si primeste ceva de la celalalt, fiecare il respecta pe celalalt, fiecare ii incurajeaza celuilalt stima de sine, fiecare participa in relatie, se daruieste pe sine- toate acestea sunt posibile bazandu-ne pe un interes onest fata de celalalt si pe capacitatea de “a ne pune in pantofii” celuilalt.

Modelul nostru pentru a iubi initial, sunt parintii, apoi societatea.

Parintii nostrii, prin modul cum se raporteaza unul la celalalt, ne ofera primele informatii despre cum se relationeaza intr-o familie, ce e bine si ce e rau sa faci in familie, ce e permis si cui, cine conduce si cum, care e atmosfera ce permite familiei sa functioneze, care sunt rolurile ficaruia in familie, care sunt drepturile si obligatiile fiecaruia…..

Cu acest bagaj de cunosinte plecam la drum, scoala cauta sa ne adapteze comunitatii bazandu-se pe primele lectii de relationare primite acasa, dupa care cauta sa le rafineze – invatam noi norme, noi ierarhii, noi comportamente.  Iar noi incepem sa comparam ce se intampla in familia noastra, ce ne place, ce nu ne place la familia din care provenim, cu ce vedem in afara familiei. Devenim atenti la ce ne dorim pentru viitoarea noastra familie, decidem ce nu vom repeta sau vom repeta in familia noastra viitoare.

Societatea, adica atat normele culturale cat si cele morale, etice, juridice, religioase, politice… etc ne ghideaza, uneori foarte subtil spre modelul pe care il doresc de la noi. In prezent exista o mare libertate in alegerea partenerului, in viata sexuala, in exprimarea sentimenelor, o mai mare toleranta religioasa…- toate acestea insa erau mult mai limitate acum 100-200 de ani.

Ele sunt o forma de evolutie si in acelasi timp de stagnare, am evoluat spre deschiderea sociala si cu toate acestea ne instrainam unii de altii din ce in ce mai tare- am evoulat in a “poza” in oameni liberi, a ne manifesta vehement cat mai multe dorinte insa stagnam in a “trai” libertatea relationala: ne simtim constransi sa mergem la unele petreceri, nu spunem onest calm si deschis ce simtim, stam in relatii nemultumitoare: “casatorii”, “prietenii”, “pozam” deschiderea dar urmarim subtil dominarea, folosirea, exploatarea, constrangerea.

Facem toate acestea de teama. Teama ca daca noi nu ii vom folosi pe altii, vom fii noi cei exploatati si in acest fel declansam lupta si nu relationarea cu cei de langa noi, cu partenerii nostrii de viata.

Pierdem libertatea relationala cand in celalalt vedem un obiect de folosinta, o achizitie, o posesie, il transformam dintr-un intreg, intr-o unica parte, acea parte care ne e noua utila la ceva, care ne ajuta pe noi sa capatam ceva, sa ajungem undeva-  un aducator de bani, un brat de care sa ma lipesc la petreceri, un obiect sexual…

          “ma marit cu el pentru ca are bani si deci o sa am si eu – nu conteaza ca nu il pot iubi”

          “o iau de sotie pentru ca e roscata iar prietenii ma vor invidia- doar ca pentru mine roscatele sunt mai slabe de inger pentru ca sunt vopsite”

Cand unul domina, controleaza, foloseste relatia, “relatia libera” va muri, va supravietui doar “poza” acelei relatii si poza noastra de oameni “fericiti”…..dar oare pentru cat timp…

A “trai” libertatea relationala inseamna a-l vedea pe celalalt egalul tau, a vedea intreaga sa fiinta, calitatile, lucrurile mai putin placute, visele si dorintele celuilalt, inseamna a-l vedea in stare, capabil, apt, inseamna a-i accepta atat lui cat si noua insine imperfectiunea.

A “trai” libertatea relationala inseamna interes onest pentru celalalt asociat cu scaderea interesului excesiv pentru propria persoana, propriile nevoi. Cuprinde “ai” si “am”, “poti” si “pot”, “vrei” si “vreau” in egala masura, cu respect si stima de ambele parti.

A fi liber si multumit intr-o relatie inseamna implicare onesta, efort cu sine si responsabilitate- nu exista casnicii sau relatii multumitoare “picate din cer”, nu exista parteneri “norocosi”, exista insa oameni dispusi sa colaboreze, sa invete, sa participe, sa construiasca impreuna.

Fiecare dintre noi hotaraste in ce fel de relatie isi doreste sa fie, fiecare dintre noi are relatia care ii reprezinta modul de a fi.

{ 9 comments… read them below or add one }

anca maricel iulie 3, 2011 la 21:18

foarte adevarata aceasta teorie.practica ne arata ca lucrurile sunt un pic altfel.cate relatii trebuie sa incercam pana o gasim pe cea care ne satisface?

Răspunde

Daniela iulie 4, 2011 la 08:23

Multumesc pentru comentariu. Fiecare dintre noi cand incearca relatii se bazeaza pe noroc, relatiile care dureaza nu sunt incercari ci constructii, constructii la care fiecare participa, se straduieste, aduce, investeste, modeleaza….

Răspunde

Manu februarie 26, 2012 la 19:25

Asa e, Daniela. Ai fost si ai ramas o inteleapta.
Iar constructia nu se incheie niciodata..poate la adanci batranete 🙂

Răspunde

UnNimic iulie 11, 2011 la 17:05

Buna Daniela,

Eu sunt „unnimic” … Da ai citit bine … asta sunt !
Si asta multumitei unei relatii nereusite. De ce nereusita ?
Pt ca … ai spus foarte multe adevaruri in articolul tau … ai foarte mare dreptate.
Trebuie sa vezi si sa simti cele spuse de tine. Stii ca ca tu depui tot efeortul ca faci tot posibilul, ca tii enorm de mult la cealalta jumatate … dar daca te incapatanezi sa vezi aceste lucruri … si nu vezi esentialul ? Ce faci cand vezi ca celallat triseaza, minte, isi bate joc de tine ? Tu trebuie sa te retragi, nu sa insisti, sa te incapatanezi si sa incerci sa faci sa mearga o relatie … dusa de mult.
Durerea este foarte mare atunci cand acest lucru se intampla dupa o perioada mare … 15 … 20 … de ani. a fie oare o nebunie de moment ? Asa am zis si eu … si am insistat … sa o fac sa mearga … pentru ca tineam la ea …
Tot ea a fost cea care mi-a cerut sa plec … tot ea a fost cea care a incercat sa ma discrediteze … tot ea a fost cea care a spus minciuni …
Eu am tacut si am inghitit … pt ca nu puteam sa ii fac ceva rau unei persoane cu care am trait o viata, nu puteam … rezultatul : eu sunt cel distrus ! Viata mea nu mai are sens ! asta am ajuns sa spun acum ! De ce ? Pt ca este ceea ce ea a dorit !
Durerea mare este cand afli multe alte adevaruri, adevaratele motive. Cauzele pot fi multiple: relatii extraconjugale, de cele mai multe ori. Unul dintre … incearca …
si ce iese … se vede … Totul este sa vedem in timp util, sa nu ajungem sa ne distrugem.
Motivul meu este mult mai complicat decat am spus in cateva cuvinte.
pot spune ca numai eu sunt vinovatul pentru ca am stiut de la inceput. Dar am crezut ca … i-am acordat votul de incredere … am zis ca a fost doar o greseala …
Este complicat …
Ce poti spune despre o persoana care se intoarce la prima relatie sau nici macar nu ii pune „stop” in timpul relatiei oficiale ? Ce merita acea persoana ? Ce caracter are ?
Unde este increderea ?
Sfatul meu …. nu pot da nici un sfat … viata este atat de complicata … i-ti rezerva atatea surprize ….
Cum se iese din “criza” ? Este posibila daca alegi calea potrivita ? Nu stii …
Intrebarea favorita a oamenilor este “de ce?!” (de ce eu, de ce mie, de ce nu mie, de ce?). Rspunsul este : pentru ca o meritam !!!
Nimeni nu este scutit !!!
Dar oare este corect ? Este adevarat ceea ce se spune ? Nu stim !!!!
Si pe tine, Dana, cineva te poate pacali, daca are abilitatile necesare … si o poate face foarte usor. Vei sti daca-ti spune adevarul ? Cu siguranta nu !
Asta e …

Răspunde

Daniela iulie 11, 2011 la 18:20

Om bun, imi pare rau ca ai trecut printr-o relatie nemultumitoare, care ti-a provocat atata suferinta…. Inteleg ca ai ales sa stai si sa mentii o relatie care nu te satisface, poate merita sa afli de ce anume ai facut asta, ce anume din tine participa la o astfel de relatie. Ïnteleg ca te simti „pacalit” si ai indoieli in ceea ce priveste „adevarul”, insa de multe ori noi suntem chiar cei care inlesnim, permitem, acceptam, noi ne facem ca nu vedem, ca nu auzim….si facem asta pentru ca putem, avem de unde, avem puterea sa traim si fara claritate. In timp lipsa claritatii face sa apara la suprafata si consecintele alegerilor noastre. Si ele dor, dor rau de tot. Daca ai nevoie sa vorbesti si sa intelegi poate altfel…ceea ce ai trait, daca ai nevoie de un punct de sustinere, daca vrei sa alegi sa faci lucruri diferit….ma poti suna, la fel de bine poti sa nu o faci, totul este o alegere….si toata viata alegem…
Cu bine

Răspunde

UnNimic iulie 12, 2011 la 01:15

Daniela,
Toata lume mi-a spus ca sunt om bun … si cu ce folos ?
Unii isi bat joc de bunatetea noastra !!!! Esti bun este sinonim cu … esti prost !
Ajungi ca dupa o gramada de ani sa-ti dai seama ca nici nu stii cu cine traiesti, pe cine ai langa tine … sa nu intelegi de unde vine atata rautate, sa-ti spuna ca …
Cei rai au ajuns sa aibe succes !! De ce ? Pentru ca cei cu bun simt nu vor iesi la rampa sa arunce cu vorbe, sa se implice in barfe …. sa serveasca minciuni ..
I-mi vei spune ca va iesi la iveala … Dar cand ?
Pana atunci noi nu vom mai fi ! Prea tarziu !
Ramaneti sanatosi .. si fericiti (atat cat puteti voi) !
Cu bine … raman altii

Răspunde

Daniela iulie 12, 2011 la 09:15

Omule, pentru mine „bun” inglobeaza o multitudine de calitati (atentie, caldura, generozitate, tandrete…), daca asta pentru tine inseamna „prostie”, asta e o alegere, o alegere a ta, care iti permite acum sa te infurii, sa te simti trist. Cum ar fi sa accepti ca ai ales sa folosesti aceste calitati intr-o relatie nefunctionala….acum doare…stiu asta….dar cat te doare, cum doare, pana cand te doare, sunt tot alegeri si sunt toate ale tale. Tu hotarasti cum traiesti de acum incolo unica viata pe care o avem fiecare din noi, tu alegi daca o traiesti limita la trecut sau cauti sa o traiesti auzind si vazand tot ceea ce viata ne ofera tuturor. „Bine” exista pentru noi toti, e diferit pentru fiecare, dar el exista cu siguranta si pentru tine, ne cere insa implicare in efortul cu sine. Tu acum hotarasti unde vrei sa fii peste o zi, peste o luna, peste un an, tu acum construiesti viata ta de peste un an, doar tu iti construiesti viata.
Cu bine pentru tine

Răspunde

christhiana august 2, 2011 la 18:54

UnNimic…nu stiu daca este corect sa te subestimezi…cei drept si eu ,de multe ori,cred ca sunt un nimic ,dar nu este corect fata de noi insine.Ai foarte mare dreptate in cele spuse „viata este atat de complicata” incat,uneori nu stim sa-i dezlegam misterul…
Imi pare rau pt tine si sincer te inteleg foarte bine.In aceiasi situatie ma aflu si eu spre deosebirea ca eu nu m-am despartit de el(desi ma umileste zilnic si ma inseala,imi umileste familia si sincer am fost si suntem niste domni cu el)..Nu m-am despartit din cauza copiilor,am doi copii minunati si 18 ani de casnicie…e foarte greu si pt mine sa fac acest pas,cu toate ca anul trecut am bagat divort de el ca,ulterior sa renunt din motive ca el ma iubeste si nu vrea sa se desparta de mine,ca-si face seama daca ma despart de el si tot asa…minciuni peste minciuni …pana am renuntat,fapt care regret amarnic.Nici pe departe de adevar…..totul este ca inainte ,nimic nu sa schimbat..si sufar….sufar….
Ai perfecta dreptatate in toate…numai cel ce trece prin aceeasi situatie intelege .Dar capul sus ,nu meritam aceasta soarta,viata merge inainte si poate peste cativa ani o sa devina o poveste.Ignora si devii indiferent asta poti face in momentul de fata…Stiu ca-ti este greu si mie mi-e …dar daca punem sufletul pe tava pt cinva care nu merita ,ne distrugem si…ce folos??Asa am invata sa supravetuiesc si sa merg mai departe pana voi avea curajul sa fac pasul cel mare…
De aceasta rautate ma lovesc si eu zi de zi, si eu imi pun aceleasi intrebari fara rspuns…
Dar cu siguranta Dumnezeu stie ce e mai bine pt fiecare si care ne e crucea pe care tre s-o ducem.Ce sa-ti spun mult curaj si incearca sa te resemnezi,asta fac si eu de cativa ani.Pt mine..mi-am dorit ca ,copii sa aiba un tata si am suferit pt ei si el nu se implica deloc in cresterea si educarea lor.Uneori zic, ca m-am nascut fara noroc…si….si nu-mi ramane decat sa sper ca maine va fi mai bine, pana atunci cand chiar imi va fi bine.
Zicea Daniela „doua sexe sunt egale, fiecare din cei doi parteneri da ceva si primeste ceva de la celalalt, fiecare il respecta pe celalalt, fiecare ii incurajeaza celuilalt stima de sine, fiecare participa in relatie, se daruieste pe sine- toate acestea sunt posibile bazandu-ne pe un interes onest fata de celalalt si pe capacitatea de “a ne pune in pantofii”celuilalt…foarte frumos si asa ar trebui sa fie,dar vezi …oferim respect,intelegere,ne daruim pe noi insine,renuntam la multe pt a ne implini ca familie… si ce primim in schimb???vorbe urate,infidelitate,ura,minciuna,razbunare …
E foarte greu…..
Doamne ajuta!sa ai o zi frumoasa!si fruntea sus… 🙂

Răspunde

Liz septembrie 27, 2011 la 19:39

Christhiana, crezi ca faci bine? Crezi ca daca ajungi sa te resemnezi sa-ti ignori propria persoana , sa ajungi sa nu mai ai vise in ceea ce te priveste procedezi bine? Tu ar trebui sa fii exemplu pentru copiii tai…ce imagine crezi ca vei creea in ochii lor? Tocmai pentru ei , daca nu pentru tine ar trebui sa te gandesti. Mai ales daca ai o fetita. Neintelegerile grave si dese intre parinti afecteaza mai degraba sufletul si psihicul unui copil decat o despartire civilizata. Te-ai gandit oare cum gandesc ei? Daca nu se simt la mijloc, daca nu se simt raspunzatori pentru neintelegerea dintre voi? Imi doresc sa te gandesti mai mult la tine si la ceea ce-ti doresti cu adevarat. Nimeni nu merita nefericirea noastra, nici macar copiii. Gandeste-te mai mult la tine …uneori nu strica sa fim ceva mai egoisti.

Răspunde

Leave a Comment

Previous post:

Next post: